Taina stelelor

Taina Stelelor – este un roman emoționant cu o poveste țesută de destin și culminată de vicisitudinile vieții. De neratat!

Narată pe perspective, „Taina stelelor” este atât povestea unui cuplu, cât și povestea unui bărbat prins sub influența patimilor și a unei femei cu sufletul răscolit de neșansă și remușcări. Cu o sensibilitate puternică și evenimente marcante, romanul semnat de Dan Claudiu Tănăsescu impresionează până la lacrimi.
La veghea nopții, soarta lui Virgil Huțanu și a Feliciei se va schimba. Viețile celor doi nu sunt scăpate de tragedie și durere, însă când drumurile li se intersectează doar stelele le mai pot îndura suferințele.

• “Romanul “Taina stelelor” de Dan Claudiu Tănăsescu l-am primit în dar în ajunul Crăciunului. Așa cum menționează autorul în prefață, este o poveste rescrisă, întrucât mare parte din aceasta am citit-o în romanul dumnealui “O zi fără anotimp” despre care am scris la momentul în care l-am citit.
  Recitind parte din acele povești, dar grupate cumva într-o istorisire ce descrie viața chinuită și tumultuoasă a celor două personaje principale, Virgil Huțanu și Felicia, mi-au indus aceeași stare de bine. Viața acestor pesonaje este povestită pe rând, alternând capitolele despre fiecare, fiind descrise perioade de dinainte ca destinele lor să se unească și perioade de după despărțirea lor. Și au trecut orele pe nesimțite, în timp ce stând și citind, parcă ascultam de fapt, fascinată, poveștile autorului despre locuri și oameni întâlniți pe parcursul existenței acestuia, relatând cu har rând pe rând povești incredibile de viață, pline de învățăminte, cu replici delicioase pe alocuri, cu descrieri de peisaje atât de uimitoare, încât am putut cu ușurință să le vizualizez cu ochii minții și m-am transpus în acele locuri. De pildă, am aflat cum este o zi fără anotimp. Felicia, copilă fiind, rămasă orfană în urma unui bombardament, martora unei tragedii care l-a avut ca subiect pe șoferul Casei de copii de la Castelul lui Brâncoveanu din Mogoșoaia și pe care ea îl aștepta să-i aducă un nufăr, ieșind din întunericul unei cripte a văzut astfel cerul: “Într-un colț, spre răsărit, nori negri și groși atârnau aproape de pământ. La apus soarele stătea nemișcat. Spre miazăzi se arătase curcubeul, iar la miazănoapte, de sus, cădeau fulgi de nea. Era o zi fără anotimp.”
  Mi-a mai povestit despre Felicia, aflată la maturitate, pe când era o asistentă medicală frumoasă și blajină și care a căutat toată viața fericirea, dorindu-și cu ardoare să fie iubită de aceia cărora ea s-a dăruit cu totul, însă fiecare dintre cei doi bărbați din viața ei nu a făcut decât să o consume, să o sece de tot ceea ce avea ea mai frumos de oferit, un suflet curat. Mult s-a mai zbuciumat, sărmana!
  Domnul doctor Mogoșeanu mi-a plăcut mult, fiind personajul meu favorit. Mi-a plăcut dăruirea lui ca profesionist în slujba suferinzilor, omenia și bunătatea, ascunse în spatele unui zid, în aparență aspru și dur, ridicat ca să-l protejeze de răutățile oamenilor apăsați de timpurile pe care le trăiau în comunism.
  Apoi m-a plimbat peste câmpii, în munți și văi cu șatra de țigani care l-a atras ca un miraj într-o lume de huzur și lene pe Virgil Huțanu- “un tânăr fără nici un căpătâi, cu un picior pierdut într-un accident, purtând proteză, colindător de cârciumi și bulevarde”. Însă, după ce acesta dă de gustul unei vieți ușoare și parcă ireale într-un ținut fantastic, ce-i părea a fi un “paradis”, află curând că orice lucru are un preț, că neasumându-și obligații, nu are nici drepturi. Reușind cumva să-si recapete liberul arbitru, hălăduiește fără rost prin lume, face fapte necugetate pentru care începe să-l mustre conștiința. Cum nici o faptă rea nu poate fi îndreptată făcând o alta bună, propria conștiință îl condamnă în final la propria pierzanie.
  Am savurat fiecare istorisire din această carte, ca și cum mi-ar fi fost transmisă prin viu grai. Multe învățăminte se pot extrage din ea, însă cel mai important lucru pe care trebuie să-l avem în vedere, este faptul că trăind frumos, dăruind iubire, fără a-i răni pe cei din jur și având conștiința curată, putem face față unui viitor imprevizibil.
  “Nimeni nu poate ști de când stelele își scutură pulberile argintii peste spinarea nesfârșită a pământului. Agățate acolo sus, fără să se clintească, stau înfipte ca niște ținte în bolta cerului și privesc nepăsătoare la scurgerea vremurilor. Doar soarele, speriat de rostogolirea nemiloasă a timpului, își acoperă fața orbitoare cu pete, de parcă ar fi un copil blond și pistruiat. Iernile se lungesc tăbărând peste lunile primăvăratice, iar vara își strânge dogoarea în zilele puține și nu prea fierbinți.
  Ceva se schimbă în lume încet, încet, ca mersul unui melc, scurtând din existența noastră, ce rămâne învăluită în liniște și mister.”
  În așteptarea unor noi povești, cel puțin la fel de minunate, vă recomand cu căldură acest roman, precum și pe cel apărut tot la editura Velvet Story în anul 2020, “Iarna căzută-n genunchi” al aceluiași Dan Claudiu Tănăsescu, un clasic în viață. “– Laura Dobrea – vezi mai multe păreri pe Goodreads.com
• “O lectură cu multe lecții de viață, cu emoții ce ne răscolesc și cu o poveste despre lupta pentru dreptul la un strop de fericire. “Taina stelelor” este o carte pe care fiecare dintre noi ar trebui să o citească, fie și numai pentru a aprecia cu adevărat ceea ce este bun în viața noastră.” – Geo Markovici – vezi mai multe păreri pe Goodreads