Beschreibung
Era miezul nopţii şi încă ploua peste Schäßburg atunci când m-am hotărât să ies din han şi să mă plimb aiurea prin oraşul-cetate. Nu aveam somn şi multe gânduri mă chinuiau. Am traversat câteva străduţe înguste şi m-am oprit pentru câteva clipe. Nu eram hotărât în ce direcţie trebuia să îmi continui periplul nocturn. Într-un final am ales şi am făcut la stânga pe o stradă. După aproape un sfert de ceas de mers, m-am oprit în dreptul unei porţi.
Era intrarea cimitirul Bisericii din Deal.
Mă plimbasem pe acolo de câteva ori, doar ziua. O curiozitate ciudată a pus stăpânire pe mine. M-am hotărât să intru să văd cum arăta cimitirul noaptea. Am mers câţiva metri apoi am părăsit aleea principală şi m-am pierdut printre morminte. Între timp ploaia se oprise, cerul se înseninanse, luna plină îmi lumina drumul spre o constructie destul de mare care îmi atrăsese atenţia. Ciudat lucru a fost acela, căci de câte ori am trecut pe acolo ziua nu o văsusem.
Cum se făcea că o observasem în miez de noapte?
Răspunsul la această întrebare nu l-am aflat nici până astăzi, iar când am revenit după un timp nu am mai găsit-o.
