\u00cen Fran\u021ba secolului al XVI-lea, \u00eentr-o societate \u00een care valorile sociale \u0219i tradi\u021bionale dicteaz\u0103 cursul individual al vie\u021bii oric\u0103rei tinere, Seraphine cre\u0219te, al\u0103turi de cel mai bun prieten, Loredan, pentru a deveni so\u021bia unui artistocrat.<\/p>\n
\u00cen pofida statutului social \u0219i al descenden\u021bei roiale pe care o mo\u0219tene\u0219te, via\u021ba \u00eei ofer\u0103 nenum\u0103rate surprize \u0219i piedici. Sub semnul lui\u00a0fortuna mala<\/em>, Seraphine \u00ee\u0219i \u00eemplete\u0219te via\u021ba, \u00een mod fatal, cu cea a Unicornului, o figur\u0103 masculin\u0103 parizian\u0103, seduc\u0103toare, cu un destin la fel de controversat.<\/p>\n Prin\u021bul Bisericii este un roman care \u00eembin\u0103 pasiunea, nebunia, visarea \u0219i reveria \u00eentr-o poveste fascinant\u0103, o dram\u0103 \u00een care nimic nu e ceea ce pare a fi<\/p>\n <\/p>\n Fragment : \u201e Mi\u0219carea greoaie a pendulei, cu sunetul ei sinistru, \u00eemi aminte\u0219te c\u0103 timpul meu pe aceast\u0103 lume e limitat. Sunt obosit\u0103, foarte obosit\u0103, \u00eemi doresc odihna, dar \u00eenainte ca pleoapele grele s\u0103-mi acopere ochii pentru totdeauna, reflectez \u00eenc\u0103 o clip\u0103 la via\u021ba mea \u0219i realizez c\u0103 aceasta tocmai s-a scurs! Nu mai pot rememora multe lucruri, \u00een special locurile. Au r\u0103mas \u00een schimb faptele \u0219i unele vorbe, poate chiar \u0219i timpul s-a deformat. Mi-a r\u0103mas \u00een suflet doar ceea ce e important \u2014 esen\u021ba existen\u021bei mele.<\/p>\n Privesc \u00een gol \u0219i, cu ochii min\u021bii, \u00eencep s\u0103 v\u0103d cum razele juc\u0103u\u0219e de soare sc\u0103ld\u0103 iedera t\u00e2n\u0103r\u0103, ce \u00eembr\u0103ca pere\u021bii interiori ai cur\u021bii, \u0219i se preling, \u00eempreun\u0103 cu frunzele fragede, pe arcada palatului din strada Saint Honore. Simt lumin\u0103, c\u0103ldur\u0103, iubire.<\/p>\n Pavelele mari de piatr\u0103 lucioas\u0103 \u0219erpuiesc printre tufele de trandafiri \u0219i arbu\u0219ti ornamentali, form\u00e2nd alei de miresme \u00eenc\u00e2nt\u0103toare. Din iarba gras\u0103 r\u0103sar trei f\u00e2nt\u00e2ni de piatr\u0103 pentru p\u0103s\u0103rele \u0219i marea f\u00e2nt\u00e2n\u0103 ornamental\u0103, ce tronase \u00een centrul lor, p\u0103zit\u0103 de serafimi de marmur\u0103. Raiul copil\u0103riei mele, a\u0219a cum \u00eel rev\u0103d, ca prin vis, de fiecare dat\u0103 c\u00e2nd inima mea invoc\u0103 ardoarea acelor vremuri fericite \u0219i nevinovate.<\/p>\n Curtea, ce \u00eemi p\u0103rea o lume \u00eentreag\u0103 pe atunci, era m\u0103rginit\u0103 \u00een dreapta de un zid \u00eenalt, \u00een care erau s\u0103pate dou\u0103 por\u021bi, ce f\u0103ceau posibil\u0103 trecerea \u00een gr\u0103dina palatului al\u0103turat \u2014 locuin\u021ba bunei marchize, cum o numeam eu pe vremuri. O poart\u0103 se afla la \u00eenceputul peretelui, cealalt\u0103 chiar la cap\u0103tul acestuia \u0219i, de\u0219i nici una dintre ele nu era \u00eenchis\u0103 vreodat\u0103, nu aveam voie s\u0103 o folosesc dec\u00e2t pe prima.<\/p>\n Marchiza de Aubegues era v\u0103duv\u0103 \u0219i locuia \u00eempreun\u0103 cu fiul s\u0103u, Loredan, tovar\u0103\u0219ul meu de joac\u0103. Eram mici \u0219i neast\u00e2mp\u0103ra\u021bi. Nu o dat\u0103 ne-am julit nasurile, \u00eencerc\u00e2nd s\u0103 prindem vr\u0103biu\u021bele venite s\u0103 se scalde sau ne-am udat p\u00e2n\u0103 la piele, c\u0103z\u00e2nd \u00een ap\u0103, \u00eencerc\u00e2nd s\u0103 ne men\u021binem echilibrul \u00een aceea\u0219i pozi\u021bie ca cea a serafimilor sculpta\u021bi. Mamele noastre ne dojeneau, dar nu aveau cap cu noi. \u00cen mod ciudat, cele dou\u0103 nu-\u0219i vorbeau deloc, dar noi, copiii, frecventam \u00een voie ambele palate. Gr\u0103dinile noastre erau una, eu \u0219i Loredan zburdam pe tot \u00eentinsul lor, trec\u00e2nd zilnic prin porti\u021b\u0103, de nenum\u0103rate ori.<\/p>\n Chiar dac\u0103 cealalt\u0103 trecere ne era interzis\u0103, curiozitatea a \u00eenvins. \u00centr-o zi, \u021bin\u00e2ndu-ne de m\u00e2n\u0103, cu respira\u021bia \u00eentret\u0103iat\u0103, am trecut prin cea de-a doua poart\u0103 din zid. Am nimerit \u00eentr-un fel de chio\u0219c ce se afla \u00een fundul cur\u021bii marchizei. P\u00e2n\u0103 atunci nu mai v\u0103zusem construc\u021bia dec\u00e2t din exterior. Pe interior, spre surprinderea noastr\u0103, locul ar\u0103ta a budoar.<\/p>\n Fire\u0219te c\u0103 am fost prin\u0219i \u0219i pedepsi\u021bi am\u00e2ndoi. Tat\u0103l meu, domnul Roland Daquin, baron de Tursas, care \u00een general m\u0103 l\u0103sa s\u0103-mi fac toate voile \u0219i s\u0103 m\u0103 maimu\u021b\u0103resc \u00een orice chip doream, \u00een ciuda dezaprob\u0103rilor discrete ale mamei, a fost extrem de furios c\u0103 \u00eenc\u0103lcasem, se pare, singura regul\u0103 ce mi-o impusese. Mama, ce obi\u0219nuia s\u0103 fie mai strict\u0103 cu privire la comportamentul meu de domni\u0219oar\u0103 \u00een devenire, s-a ar\u0103tat trist\u0103 la aflarea faptei mele. Poate pentru c\u0103 nu m\u0103 certase, dar ceva \u00eemi spunea c\u0103 nu eu eram cauza m\u00e2hnirii sale.\u201d<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"