Douăsprezece picături de ploaie până la miezul nopții – PRINTED EDGES : Andreea Siia

Această carte îți va cere să abandonezi căutarea unei succesiuni grăbite de evenimente, oferindu-ți, în schimb, o experiență de textură unde singura acțiune pe care te invit să o faci este curajul de a sta în fața propriei tăceri până când ea va începe să îți vorbească. Te invit, așadar, cititorule-călătorule, la o înserare împreună cu mine.
Printre rândurile scrise, vei găsi o hartă de simboluri aparent banale și fără legătură unele cu altele: te vei murdări pe degete de verdele crud al apei, te vei privi cu ochii larg deschiși și cu ochii închiși încă și mai larg, vei purta pe cap un fes albastru cu nori sau vei mușca cu sete dintr-o clătită cu ciocolată. Promit cǎ îți va fi, după ce o citești, o oglindă așezată într-un unghi paralel. Te va opri în mijlocul propriei vieți ca să privești, poate pentru prima dată, prin geamul tău murdar — cel prin care ai privit lumea în ultimul timp fără să simți praful așezat peste propriile-ți simțuri. Citind-o, te vei întreba involuntar: „Eu când am șters ultima dată geamul meu interior?”
Douăsprezece picături de ploaie până la miezul nopții este o elegie senzorială ce cântă în 20.841 de cuvinte despre cum este transformat drumul către Bâlea Lac într-o călătorie inițiatică spre centrul durerii și al acceptării finale, luându-te și pe tine, cititorule, drept pasager.
În ajutorul celor ce urmează
Cuvintele din carte sunt adresate cititorilor de proză reflexivă și psihologică, persoane familiarizate cu experiența pierderii, dar și publicului tânăr, atras de estetica melancoliei și de poveștile de dragoste atemporale. Ea se distinge prin estetica texturii și refuzul abordării clinice a bolii, oferind în schimb o perspectivă cinematografică asupra suferinței prin felul în care transformă degradarea memoriei într-un spectacol senzorial pentru cititor.
Cartea este organizată în 12 capitole-stări, fiecare capitol fiind asociat cu o piesă muzicală ce dictează ritmul interior al lecturii, funcționând ca un declanșator senzorial. Acțiunea se mută din realitatea imediată în amintirile care revin sub formă de flash-uri, într-o numărătoare inversă ce se încheie odată cu cea de-a doisprezecea picătură de ploaie.