Spre miezul noptii, la primele semne de viscol, la sectie suna un telefon. Locotenentul Dumitrascu raspunde. O femeie “in varsta si bolnava“, cu glasul sugrumat, cere sprijin: “Ajutor! Salvati-ma, oameni buni… sunt plina de sange… Mor… Oameni buni…“. Convorbirea se incheie. Misterioasa intamplare declanseaza o actiune palpitanta. Un adevarat deliciu literar, cartea Rodicai Ojog-Brasoveanu ne provoaca sa elucidam un mister socant.
Il intrerupse telefonul. Aflat in picioare, locotenentul Dumitrascu ridica receptorul.
- Da, militia…
Un glas vatuit – “femeie in varsta si bolnava”, califica reflex Andrei – repeta, incercand parca sa se asigure:
- Militia…? Ajutor! Salvati-ma, oameni buni…
Andrei, tulburat – glasul ii transmisese instantaneu panica – se balbai:
- Ce s-a intamplat?… Cum va numiti?… […]
- Sunt plina de sange… mor… Oameni buni…
Convorbirea se intrerupse. Andrei, tulburat peste masura, ramase cu receptorul in mana. Striga de cateva ori “alo!” Traian isi reveni primul.
Reviews
There are no reviews yet.