Călătoria interioară – Loredana Climena Stupinean

• Mă simt anxios tot timpul și nu reușesc să scap de acest sentiment copleșitor.
• Nu sunt mulțumit de felul în care arăt și asta îmi afectează încrederea în mine.
• Mă tem că nu sunt și nu voi fi niciodată iubit cu adevărat.
• Nu sunt multumit cu jobul pe care il am, nu știu dacă este ceea ce trebuie sa fac in viata.
• Relațiile mele personale sunt nesatisfăcătoare și mă simt blocat.
• Mi-e frică că nu voi avea niciodată suficienți bani și mereu sunt îngrijorat de situația financiară.
• Mă simt judecat constant de ceilalți și îmi este frică să fiu eu însumi.
• Am pierdut bucuria de a trăi și motivația de a face lucruri care înainte mă pasionau.
• Nu am curajul să-mi exprim opiniile și să iau atitudine atunci când e nevoie.
• Mă simt tot mai singur și izolat, incapabil să mă conectez cu cei din jur.
• Viața pentru mine nu mai are nici un sens, mă simt ca un robot, nu simt nici o satisfacție.

Capitolul 1
Descoperirea conștientizării de
sine: o călătorie în interior.
Ce este puterea conștientizării de sine și cum să o folosești
“NOSCE TE IPSUM – GNOTHI SEAUTON – KNOW
THYSELF“
De ce ar insista filozifii antici atât de mult asupra acestui
lucru?
…. Filozofii antici, cum ar fi Socrate, Platon și Aristotel, au
subliniat importanța cunoașterii de sine, deoarece considerau
cunoașterea de sine ca fiind cheia pentru a trăi o viață împlinită
și virtuoasă. Când ne înțelegem propriile puncte forte, slăbiciuni,
dorințe și motivații, putem lua decizii mai bune, ne putem cultiva
virtuțile și putem trăi în conformitate cu adevărata noastră natură.
Cunoașterea de sine a fost, de asemenea, văzută ca o modalitate
de a obține armonia interioară și linistea minții. Fiind conștienți
de propriile noastre gânduri și emoții, le putem gestiona și astfel,
putem evita să fim controlați de ele. Conștientizarea de sine ar
putea duce, de asemenea, la o mai mare empatie și înțelegere a
celorlalți, promovând relații mai bune și, ca urmare, armonie
socială. Mai mult, conștientizarea de sine a fost văzută ca o
cale de creștere personală și auto-îmbunătățire. Conștientizarea
defectelor și limitărilor noastre ne oferă posibilitatea de a lucra
pentru depășirea lor și de a ne strădui să devenim versiuni mai
bune. Acest proces de auto-reflecție și auto-îmbunătățire a fost
văzut ca fiind esențial pentru atingerea excelenței, împlinirii și
mulțumirii de sine în viață.
Filozofii antici au insistat asupra cunoașterii de sine,
deoarece credeau că este fundamentul pentru a trăi o viață
virtuoasă, armonioasă și împlinită. Cunoașterea de sine a fost
văzută ca fiind cheia înțelegerii adevăratei naturi a omului,
obținerea păcii interioare, promovarea unor relații mai bune și
lupta pentru creșterea personală și excelență. Cunoașterea de
sine a fost considerată de filosofii antici ca fiind fundamentul
tuturor celorlalte forme de cunoaștere. Ei credeau că înțelegerea
de sine era esențială pentru a obține o perspectivă asupra lumii
din jurul nostru dar și pentru a ne înțelege locul nostru în lume.
Cunoscându-ne propriile prejudecăți, credințe și limitări, am
putea naviga mai bine prin complexitatea vieții și am putea lua
decizii mai informate.
În plus, cunoașterea de sine a fost văzută ca o modalitate
de a cultiva virtuți precum înțelepciunea, curajul, cumpătarea și
dreptatea. Înțelegându-ne propriile valori și crezuri, ne putem
alinia acțiunile cu principiile noastre morale și putem duce o
viață virtuoasă. Se credea că această aliniere între gândurile,
emoțiile și acțiunile noastre aduce un sentiment de armonie
interioară și împlinire. Mai mult, cunoașterea de sine a fost
văzută ca o formă de auto-împuternicire. Înțelegerea propriilor
noastre puncte forte și puncte slabe ne permite să ne folosim
punctele forte și în același timp, să lucrăm la îmbunătățirea
punctelor noastre slabe. Acest proces de auto-îmbunătățire a fost
văzut ca fiind esențial pentru creșterea și dezvoltarea personală,
precum și pentru atingerea întregului nostru potențial.
Conștientizarea de sine este un proces transformator și
dătător de putere, care implică o introspecție profundă, autoreflecție și dorința de a ne explora „peisajul” nostru interior.
Pentru aceasta este nevoie de un angajament față de însăși
desideratul descoperirii de sine, determinarea de a ne confrunta
cu temerile și nesiguranțele noastre și o dorință de a ne înțelege
adevăratul sine la un nivel mai profund.
Mi-a plăcut foarte mult ce spunea unul dintre maeștrii
mei: el a comparat existența/viața noastră cu o universitate
americană unde studentul are un set de examene obligatorii și
unele opționale! Ei bine, conform spuselor sale, noi suntem cu
toții aici pentru a trece examenele obligatorii dar aceia dintre
noi care merg mai departe și la cele opționale, trec la nivelul
următor!
În lumea de astăzi, plină de atât de multe distrageri și
influențe externe, este atât de ușor să pierdem din vedere cine
suntem cu adevărat. Călătoria interioară către descoperirea
de sine este un proces profund, personal și transformator care
necesită determinare, curaj, introspecție și dorința de a ne explora
sinele interior. Este o călătorie care poate duce la o conștientizare
de sine profundă, autenticitate și împlinire în viața noastră.
Această carte se vrea a fii un ghid pentru cei ce își doresc
să pornească în propria călătorie spre descoperirea de sine,
a straturilor identității proprii și dobândirea unei perspective
despre cine esti cu adevărat.
Prin reflecții, exerciții și sfaturi practice, vei obține o
perspectivă asupra modului în care să îți cultivi conștientizarea
de sine, să îți îmbrățișezi vulnerabilitatea și să îți aliniezi acțiunile
cu valorile și credințele tale. Devenind mai conștient de cine
ești, îți oferă cheia pentru a-ți debloca întregul potențial, pentru
a depăși obstacolele și pentru a trăi o viață care este cea mai
adevărată pentru tine și ceea ce ești tu.
Astfel, vă invit să vă alăturați mie în această călătorie
transformatoare de auto-descoperire și împuternicire. Haideți să
descoperim adevărata noastră esență, să explorăm profunzimile
sinelui nostru interior și să trezim în noi, puterea conștiinței de
sine.
Calea către cunoașterea de sine începe aici – ești gata să te
îmbarci în această aventură care îți poate schimba viața? Așadar,
să ne scufundăm în profunzimile acestei călătorii interioare de
auto-descoperire și să descifrăm cum să devenim conștienți de
adevărata noastră natură, folosind câteva instrumente practice.
Întrebări precum “Ce suntem? “Cine suntem?” au făcut
mulți ani subiectul de dezbateri filosofice, dar și existențiale
și încă fac acest lucru chiar și în zilele noastre! Suntem ființe
extraordinare care avem o experiență fizică, având cea mai
avansată și complexă “mașină” ca și corp! Corpul nostru este
echipat cu cinci simțuri (vizual, auditiv, chinestezic, olfactiv
și gustativ) prin intermediul cărora experimentăm viața și, în
consecință, ceea ce definim ca fiind realitatea noastră. Dacă ar
fi să facem un mic exercițiu de imaginație, ne putem imagina
purtând o pereche de ochelari și deasupra lor adaugăm câte
un strat, unul după altul, astfel încât acestea să acționeze ca
filtre pentru vederea noastră! La toate acestea, desigur, se
adaugă propria noastră paradigmă: toate programele ancestrale,
programele societății, școala, programele prietenilor etc., astfel
încât percepția noastră devine de fapt rezultatul tuturor acestor
filtre! Dar, sunt acestea tot ceea ce este? Când ne uităm într-o
oglindă și ne vedem reflexia, forma corpului nostru, tindem să
ne identificăm cu acea imagine ca fiind noi înșine și ne atașăm
de ea! Dar ceea ce vedem este oare cu adevărat ceea ce este?
Suntem noi doar un corp sau un nume? Mulți savanți, filosofi și
cercetători au ajuns la concluzia că suntem cu siguranță mult mai
mult decât atât, afirmând că: noi avem un corp, avem un nume,
dar nu suntem nici unul, nici celălalt! Suntem esență divină,
Spirit, care are o experiență fizică în această lume materială!
„Ne naștem într-un moment dat, într-un loc dat și, la fel
ca vinul vechi, avem calitățile anului și ale anotimpului în
care ne naștem” a spus Carl Gustav Jung, părintele psihologiei
moderne.. Suntem rezultatul mediului nostru și al modului în
care interacționăm cu el! Cu alte cuvinte, ceea ce afirmă și
epigenetica: mediul ne dictează comportamentul în totalitatea sa,
valorile și principiile noastre, precum și sănătatea și bunăstarea
noastră.
Din ziua în care ne naștem, suntem învățați în continuu
numele, limba maternă – limba pe care o vorbim, identitatea
națională și ne atașăm de toate acestea, crezând că de fapt chiar
suntem toate acestea! Părinții noștri, bunicii, prietenii, și tot
sistemul educațional ne programează constant să devenim membri
ai societății în care ne-am născut. Așa încât, până devenim adulți
ne formăm paradigma ca o reflectare a acestei „colecții”, fără a
fi neapărat conștienți de influența ei în modelarea vieții noastre
și ajungem să o numim – realitatea noastră.
Poate că unii dintre voi, în timpul copilăriei, ați auzit
întrebarea “ce vreți să deveniți când veți fi mari?” ca și cum nu
am fi deja o entitate – cea mai dezvoltată dintre toate ființele vii
de pe Pământ – un Om. Ei bine, această întrebare este un exemplu
despre cât de departe de înțelegerea adevăratei noastre naturi a
fost și continuă să fie societatea, judecându-ne și dictându-ne
direcția în viață. Având în minte punctul nostru de plecare, că
suntem o esență pură – Spirit – care are o experiență umană,
devine evident că întrebarea anterioară nu are niciun sens! În
timp ce întrebări precum: ce v-ați dori să faceți?, ce v-ar pălcea
să faceți? sau ce v-ați dori să explorați? sunt mult mai pertinente,
utile și mai valoroase. Unii dintre noi își cunosc intuitiv, încă de
la naștere, talentele naturale, chemarea și își urmează ca un fir
roșu, pas cu pas, scopul sau misiunea vieții. Alții, ați putea spune,
nu atât de norocoși, nu își dau seama exact care sunt talentele
lor sau, chiar dacă au vreunul, sunt total confuzi, petrecând ani
de zile pentru a-și da seama pentru ce s-au născut și nici în ce
direcție să meargă. Și totuși, reușesc prin suișuri și coborâșuri,
să facă ceva din viața lor, mai devreme sau mai târziu! Unii însă,
privesc din ce în ce mai profund și caută mai departe să înțeleagă
ce este cu ei în această lume, pe această planetă dar întâmpină
dificultăți în a-și găsi scopul.
Evident, există dezbateri cu privire la ideea unei “misiuni
a vieții”, dar chiar dacă există credințe care o neagă, conceptele
simple de naștere și moarte devin redundante dacă nu ar exista
nici un scop sau misiune în această experiență de viață, nu crezi?
Chiar și cazurile precum avorturile spontane, ori bebelușii care
mor la naștere sau la scurt timp după aceea, oricât de provocatoare
și pline de suferință ar fi aceste evenimente, fiecare are un scop
în sine! Chiar dacă noi nu îl vedem sau nu îl înțelegem!
Nimic nu se întâmplă fără un motiv! …