Cartea lui Enoh

CEA MAI VECHE SCRIERE BIBLICĂ,

EXCLUSĂ DIN BIBLIA CANONICĂ

Adesea descrisa ca fiind „cartea pierduta” a Bibliei, Cartea lui Enoh este una dintre cele mai importante lucrari apocrife necanonice, ce a avut o influenta uriasa asupra credintelor crestine timpurii, in special asupra celor gnostice.

Conform Bibliei, profetul Enoh a trait pe Pamant 365 de ani, apoi nu a murit, ci a fost luat de catre Dumnezeu alaturi de el.

Timp de sute de ani, Cartea lui Enoh a fost acceptata de parintii bisericii primare, dar a fost respinsa de conciliul de la Laodiceea din anul 364 d.Hr. Astazi, ea ramane un testament inflacarat al sperantei si al triumfului binelui asupra raului.

Plina de concepte despre pacatul originar, ingeri cazuti, demonologie, inviere si judecata finala, este un document vital pentru originile crestinismului.

 Importanța ,,Cărții lui Enoh“ pentru studiul originilor creștine:

Acesta este un subiect care nu poate fi apreciat pe deplin fără a studia cartea în detaliu, mai ales din perspectiva doctrinară, și văzând în câte aspect reprezintă doctrina și concepțiile renumite ale evreilor din ultimele două secole precreștine. A face acest lucru aici ar implica o cercetare mult prea amplă; trebuie să fie suficient să indice câteva dintre numeroasele aspecte care ar trebui studiate; dintre acestea, se va vedea cât de importantă este cartea pentru studiul originilor creştine.

Charles spune că „influența Enoh 1 asupra Noului Testament a fost mai mare decât cea a tuturor celorlalte cărți apocrife și epistole la un loc“; și oferă o listă formidabilă de fragmente din Noul Testament care „fie în frazeologie, fie în idee, depind direct de sau sunt ilustrative pentru fragmentele din Enoh 1, precum și o listă suplimentară care demonstrează că diferite doctrine din Enoh 1 aveau „un rol incontestabil în modelarea doctrinelor corespunzătoare din Noul Testament“. Aceste fragmente ar trebui studiate – și se va descoperi că ele sunt cel mai interesant studiu – în lucrarea lui Charles la care s-a făcut referire deja de mai multe ori, pp. XCV-CIII; și, cu acestea, ar trebui citită secţiunea despre Teologie din  ,,Cartea lui Enoh“, pp. CIII-CX.

Abordând subiectul din Enoh 1 și Evanghelii, scriitorul subliniază că prima „conține o tentativă serioasă de a explica prezența Răului în istoria omenirii, iar această tentativă ne reclamă atenția, deoarece este, în esență, punctul de vedere presupus în Evanghelii, în special în Evangheliile sinoptice. Când studiați Evangheliile lui Matei, Marcu și Luca pe fondul ,,Cărții lui Enoh“, le înțelegeți în perspectiva lor adevărată. Spunând acesta, n-am nicio intenție să diminuez importanța a ceea ce ne spun Evangheliile. Dimpotrivă, Cartea lui Enoh pune cuvintele familiare în contextul adecvat. Într-adevăr, mi se pare că unele dintre cele mai cunoscute Cuvinte ale lui Iisus apar în adevărata lor lumină doar dacă sunt privite ca Midraș care stă la baza cuvintelor și conceptelor familiare ale celor care l-au auzit pe profetul Galilei, deși acum au fost uitate deopotrivă de evrei și de creștini“ (p. 21).

De un interes și mai mare sunt remarcile sale asupra relației dintre Enoh LXII și Matei XXV 31-46; el consideră că „Pildele lui Enoh sunt presupuse în scenele Sfintei Evanghelii după Matei“. Ar trebui citită întreaga discuție care urmează. 

Aspectele care prezintă un interes special și care ar trebui studiate în încercarea de a înțelege importanța ,,Cărții lui Enoh“ pentru studiul originilor creștine sunt problema răului, incluzând, desigur, demonologia și Judecata de Apoi; Mesia și  Regatul Mesianic – titlul „Fiul Omului“ este de o importanță deosebită – și Învierea.

Există, desigur, și alte subiecte care se vor impune de la sine în studiul cărții.