Legendele Olimpului – Alexandru Mitru

!!!!!!Cartea este noua,cu mic defect la colturi !!!!!

La cele mai multe conferinte rostite in public, conferentiarul, in genere un om de cultura cu mare reputatie, apare la tribuna. In tovarasia unei persoane – foarte cumsecade – care-l prezinta printr-o scurta alocutiune. Alocutiunea aceasta este ca o prefata orala, similara celor scrise, sau, cel putin, acesta este rostul ei.
Numai ca eu, de multe ori, ca un cetatean ascultator din sala, am auzit cu drept cuvant in jurul meu: ,,Dar cine-i acela care prezinta?! Cine prezinta prezentatorul?!” Caci, realist vorbind, daca ar fi avut totusi vreun sens, conferentiarul ar fi fost mai normal sa-l prezinte el pe prezentator, inversand rolurile.
O intamplare ca asta mi-a venit imediat in minte cand a fost vorba sa scriu aceasta prefata care, in prim loc, are ca rol clasic acela de a prezenta pe autor (conferentiar in scris). Sa-l prezint deci pe Alexandru Mitru! Si sa-I prezint ca autor al acestei carti: Legendele Olimpului.
El este insa cunoscut de generatii intregi de tineri care-i savureaza scrisul si cu placere si cu folos de ani de zile! Iar cartea a aparut in cateva editii; si intr-un foarte mare tiraj. Pe Alexandru Mitru il cunoaste deci o lume intreaga, mai ales ca fiecare cititor, din altruism sau din slabiciune, are cel putin unul sau doi semeni succesivi, carora le-a imprumutat cartea – ceea ce mareste considerabil numarul real al cititorilor.
Nu este paradoxal sa-l prezint eu pe el?!
Generatiile de cititori, mai ales cand e vorba de o carte pentru tineret, se succed insa repede; si apoi cartea, in aceasta noua editie, este destinata unor noi cititori, altor generatii: de azi si de maine. Destinul ei este de durata, ca insusi destinul legendelor pe care le cuprinde.
Dar acele generatii au referintele certe, indiscutabile, ale generatiilor anterioare de cititori; si vor avea, de indata, de la prima pagina a cartii pe care vor citi-o, o idee proprie, pentru care orice prezentare aici echivaleaza cu a prezenta cuiva o ruda sufleteasca apropiata si care, pe deasupra, este si faima acelei familii.
Sa spun totusi ca Alexandru Mitru e un scriitor temerar, ca nu si-a propus sa scrie o carte facila, cu povesti de adormit copiii, ci o carte si placuta si folositoare, care i-a ridicat o sumedenie de obstacole grele, pe care le-a trecut cu un succes stralucit. Lectura ,,Studiului introductiv” ce urmeaza, semnat de un mare specialist, prof. Nicolae I. Barbu, da o idee de proportiile, dificultatile si numarul obstacolelor pe care le avea de trecut Alexandru Mitru in alegerea materialului acestei carti, pe care, cu mare curaj si incredere in sine, singur si l-a ales.
Legendele Olimpului respirau greu de batranete – Alexandru Mitru le-a intinerit, le-a dat suflul proaspat al limbii si talentului sau, facand din ele simboluri de totdeauna ale nazuintei omului de a se depasi pe sine. El a umanizat personaje devenite demult statui, a creat fiinte din simple simboluri, a apropiat viata zeilor si a eroilor legendari, de noi, cu temperamentul lor, cu calitatile lor supranaturale, cu urile si dragostea lor, cu tot ce era uman totusi si in ei. (…) – [din Prefata], Demostene Botez, aprilie 1972