Doar cu cerul am trăit, Elena Bontea

“Ai ars până ai devenit praf de stele, cenușă nemuritoare.

Ai ars de dor nebun și te-ai făcut scrum la picioarele mele.

Să-ți amintesc că așa eram și eu la început?

Oricum degeaba aș face-o, că tu ai ajuns să fii mort de mult.

Ai ars, cerule, cu tot cu soare, lună, stele și nori.

Ai ars neîncetat și ne-ai ars și pe noi.

Fără să spui adio lumii, tu ai murit de tot.”

• fragment poezie “Ai ars, cerule” de Elena Bontea